Cele două boli ale României (2024)

2024-06-04 07:13:00 2024-06-04 07:13:00

Foto: Bogdan Ivanel/Instagram

Mai sunt câteva zile până la alegerile locale și europarlamentare din acest an. Incapacitatea partidelor tradiționale aflate la guvernare de a genera inovație și evoluție în rândul populației care le-a pus la putere, alături de lașitatea acestora de a-și asuma pagubele produse, găsind mereu vinovații în alte state și instituții europene, au dus la nașterea unor sentimente antieuropene, xenofobe și cu iz de melancolie după regimuri nu de mult apuse. Așadar, oferta politică din 2024 este „îmbogățită” cu personaje periculoase din extrema dreaptă, cu discursuri de multe ori dezlipite de realitate, distopice, dar care ating coarde sensibile în rândul alegătorilor, oamenilor simpli și nemulțumiți.

În campanie i-ați văzut și auzit vorbindu-vă de schimbări de paradigmă, de politicile lor inovative care vor schimba România. Propun să ne uităm împreuna peste câteva puncte cheie din ofertele electorale ale partidelor aflate la guvernare, să le analizăm în oglindă cu măsurile adoptate și să demontăm miturile conform cărora ar salva economia. Sunt două „boli” care împiedică România să-și atingă potențialul: 1. aici cercetarea și inovarea sunt doar niște lozinci din pliantele partidelor 2. mediul de afaceri este sufocat de amatorismul guvernamental. Să le luăm pe rând, de la intențiile generoase stipulate în manifestele PSD și PNL, la realitatea concretă.

„În acest context,social democrații români doresc să devină forța politică a progresului,capabilă să îmbine creșterea economică cu dezvoltarea echitabilă a României”. (Manifest PSD) / „Pentru o creștere economică solidă și durabilă trebuie stimulate investițiile private din economie și investițiile publice în infrastructură, creșterea productivității și a competitivității, creșterea exporturilor și stabilitatea prețurilor”. (Principii și Valori PNL)

1. Cercetare și inovare

Pentru a stimula progresul și inovația este nevoie de investiții în domeniul de dezvoltare și cercetare, în tineret, în mediul antreprenorial și educațional. Pentru început, în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea, fundamentale în parcursul economic al unui stat, studiile Eurostat arată că bugetul alocat acestui sector a scăzut semnificativ din 2012 până în 2022, respectiv, de la 0.21% la 0.12%.

În 2022, guvernul Ciucă a reușit „performanța” de a aduce România în coada listei cu un procent jenant de 0.12%, echivalentul a 17.6 euro pe cap de locuitor, în condițiile în care suma medie la nivel european se afla la 262.7 euro pe cap de locuitor.

Clasamentul European al Inovării din 2023 situează România pe ultimul loc, la categoria „Inovator Emergent” și cu un procent de doar 33.1% din media europeană, printre slăbiciunile menționate de raport fiind populația cu educație terțiară și ocuparea forței de muncă în întreprinderile inovatoare, anul trecut ponderea românilor cu studii superioare fiind 16,5%.

Un alt element esențial în dezvoltarea economică durabilă a unui stat este reprezentat de investițiile în segmentul tânăr al populației care trebuie integrat în câmpul muncii, în dezvoltarea și dezbaterea politicilor de tineret și pregătit tocmai pentru a contribui la progres și inovație. Tinerii trebuie implicați activ în procesele de luare a deciziilor, întrucât aduc o valoare importantă și mai bine ancorată în realitate, având în vedere că s-au dovedit a fi mult mai conectați la ultimele tehnologii și idei inovatoare, cu o putere mult mai mare de a se adapta unui context care are capacitatea de a se schimba radical într-un timp foarte scurt.

În România, tinerii nu doar că nu sunt integrați în câmpul muncii sau implicați în procesele de luare a deciziilor, ci sunt ținuți la limita sărăciei și excluziunii sociale. În 2022, statul membru al Uniunii Europene cu cea mai mare rată de sărăcie și excluziune socială în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15-29 ani era România cu un procent de 37.9%. În 2023, statul membru UE cu cei mai mulți tineri care nu au un loc de muncă și nici nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională (NEET) era... România cu 19.3%.

Consider că nu mai are rost să vorbim în detaliu despre educația din România și investițiile în acest sector, având în vedere datele prezentate mai sus. Țin totuși să amintesc rezultatele testelor PISA de anul trecut, 33.2% din copii au obținut scoruri foarte mici, realitatea crudă a situației din sistemul de învățământ. Să nu uităm nici de protestele profesorilor pe care politicienii au ales să-i îmbete cu apă rece, promițând măriri salariale pe care mai apoi nu și le-au mai asumat.

2. Mediul de business

Susținerea mediului de business din România are în vedere întreținerea și crearea unui climat favorabil pentru investitorii străini, dar și pentru antreprenorii români. Unul dintre multiplele moduri prin care se pot penaliza companiile, antreprenorii, dar și speria investitorii, este prin suprataxare și politici fiscale și economice volatile, incerte.

Iar, în utimul an, România a excelat la acest capitol.

Aflându-se în situația unui deficit bugetar excesiv, anul trecut de 5,68% din PIB, iar în primele patru luni ale acestui an 3,24%, dublu față de aceeași perioadă a anului trecut, România, conform prognozei Comisiei Europene, se îndreaptă către un deficit de 6,9% din PIB – cu toate că, guvernul, a promis că vom termina acest an cu un procent de 5%.

Una dintre cele mai pregnante probleme ale României este colectarea taxelor. Soluția guvernului: creșterea taxelor. La cine credeți că ajunge această reformă? Păi, tot la cei care-și plăteau și până acum taxele, creșterea acestora neavând niciun temei logic în ceea ce privește colectarea. Dimpotrivă, guvernanții s-au gândit că, în timp ce îngenunchează și mai mult actorii responsabili (prin impozitarea cifrei de afaceri sau poverile fiscale suferite de IMM-uri, spre exemplu), evazioniștii ar trebui să se bucure de și mai mult de clemență. Așa a apărut renumita lege Ciolacu-Ciucă, care îi scapă pe infractori de pușcărie dacă prejudiciul este sub un milion de euro.

Guvernele din ultimii ani s-au consacrat și prin afinitățile pentru facilitățile fiscale extinse pe perioade nedeterminate, fără o strategie clară privind renunțarea la acestea atunci când segmentele vizate își îndeplinesc (sau nu) țintele prevăzute. Au fost întrecute limite ale intervenționismului în economia de piață fără ca acestea să aducă rezultatele dorite, spre exemplu, scutirea de la plata impozitelor pe venit și a contribuțiilor la sistemul de sănătate pentru domeniul construcțiilor s-a arătat a fi ineficientă, întrucât, în cele din urmă s-a ajuns la importarea forței de muncă din străinătate.

Ce se întâmplă, de fapt, de foarte multe ori, este că aceste facilități nu ajung să se vadă în buzunarele segmnetelor vizate, pentru că guvernul ia dintr-o parte și dă în alta, un mecanism artificial care generează un dezechilibru al economiei, conducând, în cele din urmă, la creșteri de prețuri și scăderea puterii de cumpărare.

Toate aceastea arată o lipsă profundă de gândire strategică și sustenabilă din punct de vedere economic, măririle sau scăderile sunt făcute din pix, efectele sunt gândite rudimentar, un fel de “facem așa și vedem noi după”. În timp ce încearcă să crească veniturile prin poveri fiscale, guvernul crește și cheltuielile bugetare considerabil, fapt ce nu conduce spre consolidarea bugetară pe care au promis-o pentru acest an, ci doar către creșterea șanselor electorale prin promisiuni de majorări salariale și ale pensiilor.

Un raport al Departamentului de Stat din SUA avertiza potențialii investitori americani, la începutul acestui an, că “guvernele din România au permis în mod repetat ca interesele politice sau imperativele bugetare să prevaleze asupra practicilor de afaceri acceptate”, afectând interesele inevstitorilor străini. PSD nu lipsește din raport, SUA reamintid episodul Dragnea și reculul justiției românești: „(...) un guvern anterior condus de Partidul Social Democrat (PSD), care a vizat slăbirea eforturilor anticorupție, a cadrului legislativ penal și judiciar și a independenței justiției”.

Raportul de țară al Comisiei Europene privind România, din 2022, sublinia că “birocrația excesivă, combinată cu o administrație publică uneori ineficientă și un cadru legislativ imprevizibil, dăunează mediului de afaceri și limitează oportunitățile de investiții.” Mai mult, același raport observa că infrastructura de transport din România este “insuficient dezvoltată și învechită”, în timp ce disparitățile regionale, privind productivitatea, investițiile și ocuparea forței de muncă, în București și provincie, sunt foarte ridicate. Un drum până la Vaslui este suficient pentru a demonstra concluziile raportului.

Așadar, cea mai realistă și sinceră promisiune livrată de către partidele de la guvernare a fost: “România trece de la fapte la vorbe”. Au promis, au livrat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp